În drumul spre casă, elevii cei noi se împrietenesc reciproc, îşi schimbă numerele de telefon şi reuşesc să stabilească încă de pe-acum relaţiile de putere în clasa IX C. Fetele sunt într-adevăr energice şi cochete în comportament, iar cei câţiva băieţi sunt uzuali în vorbire, dar arătoşi fizic. Cu toţii îşi interconectează părerile despre noua lor profesoară, noua clasă şi...întregul nou în care au apărut.
Mei merge tăcută pe lângă gloata de studenţi gălăgioşi, păşind lent şi timid pe bordura spartă şi neîntregită. Fiind la acelaşi nivel metric cu aceştia, încearcă timid să-l depăşească pe unul dintre colegi, călcându-l neintenţionat pe pantoful de lac.
Căldură de gradul trei îi ard organele interne din cauza emoţiei, iar timiditatea nu o lasă decât să fugă plângând printre cămăşile albicioase ale studenţilor de la liceul Rekoni. Din spate, câteva ecouri ajung până la ea
"Oh, dar ce este cu fata asta? Nici măcar nu a vrut să vorbească cu noi, iar acum fuge de mama focului spre casă şi ne ignoră."
"Probabil este acea fată transparentă din clasă..."
Auzind şters aceste replici, tânăra studentă îşi accentuează fuga până în staţia de autobuz. Mei ştie că nu a putut vorbi cu niciun coleg din clasa unde este apartenentă, însă îşi dorea acest lucru. Voia mai mult ca oricine să-şi facă prieteni în prima zi de liceu, însă stările interioare şi mintea-i analitică au făcut-o să-şi vorbească doar în sine, alterând imaginea colegilor din jur.
Mei: "Nu sunt eu aceasta, eu vreau doar să fiu cea reală, nu un alt om ce-i răneşte pe ceilalţi"
Ziua de luni s-a încheiat cu bine, iar 13 septembrie a fost data în care studenta transparentă a învăţat ce este prima zi de liceu.
