Un cântec apărut de curând, interpretat fiind de către un om care a simţit acea falsitate ce asupreşte astăzi sentimentul sincer. Am observat în mişcările, vibraţiile corpului, vocea autorului cum s-a declanşat o conştientizare sumbră a ceea ce este în prezentul tinerilor. Cu ajutorul fiecărui simbol transmis de către acesta, mi-am dat seama şi mai mult de faptul că oamenii simt această nouă viaţă. Mă refer la întunericul ce acaparează sufletul pur şi nu mai îngăduie fiinţei să-şi exprime emoţiile.
Printre rândurile melodiei se zăresc experienţe întunecate, sterile, în care autorul s-a regăsit la un moment dat şi le-a aşternut în muzică. Reuşind să empatizez cu acele stări, am reuşit negreşit să vibrez la muzica aceea provenită din interiorul vieţii.
Aşa cum spune şi autorul compoziţiei, nu poţi fi trist astăzi pentru că nu se mai acceptă această stare. Momentan, este o anomalie şi cei care posedă acest simptom trebuie exclusi din masa majoritară. Mai mult, această masă trebuie să fie uniformă, standardizată şi să nu simtă lucruri periculoase precum tristeţea.
Aspectele ce reies din această melodie, cele pe care le pot extrage eu mai exact, sunt următoarele:
-Micile plăceri umane care nu ne mai lasă să ne adâncim în filosofia personală
-Depărtarea omului de esenţa lucrurilor, de semnificaţiile profunde ale vieţii
-Fericirea şi bucuria plastică provenită din momente materiale ce trebuiesc actualizate la nesfărşit
