Amintiri. Doar ele au rămas pentru noi acum. Ne rămân, exact aşa, doar umbre din ceea ce obişnuia să fie...
Mii de oameni cunoscuţi mi se arată toţi în acelaşi fel şi mi-e imposibil să-i mai pot vedea cu adevărat. Acum, mai mult ca niciodată, cu toţii se înfăţişează parcă folosind aceeaşi mască. Nepăsându-le de existenţa acelui copil care trăieşte într-un colţ de lume, singur, fără chemarea caldă a mamei. Ei sunt astăzi în faţa mea şi îmi stau înainte zâmbindu-mi ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Trăiesc în pupilele mele de parcă în inima lor nu există vină, ca şi cum în mintea lor nu s-a strecurat încă ura primă. Stau pe bancă în întuneric ascultându-i şi privindu-i atent şi puţin bucuros. Îi văd cum se potrivesc în ignoranța adolescentină pe care eu se pare c-am pierdut-o.
În neatenţia mea, eu am putut să depăşesc într-un moment de-o secundă avea bucurie vinovată şi rece. M-am trezit, aşa cum am spus, pe o bancă înnegrită care mă ţinea jos pentru a mă uita la splendoarea altor generaţii.
De câteva luni bune, am putut să întâlnesc diferite poveşti ale acestui oraş ars în care mă aflu. Amintirile şi memoriile unor suflete noi pentru mine s-au strecurat sub ochii mei treziţi şi i-au dilatat. Imagini din ce în ce mai cenuşii au venit să-mi arate jarul uman ce a rămas în oraş. Oraşul pe care îl simt acum al meu, în a cărui cenuşă m-am inundat, îmi dilată din ce în ce mai mult perspectiva. Mă găsesc acum în alte vieţi, în imagini scrise cu mult timp în urmă de către cei ce le-au trăit. În fulgii de cenuşă din aer plutesc acum şi eu împreună cu celelalte milioane de fulgi.
Cânt, privesc, aştept şi obosesc. Există un şir care continuă să se extindă în vieţile tuturor. Adormim înainte de a putea gusta cu adevărat viaţa. Pentru că este oraşul umbrelor, ne vedem doar pieziş şi nu mai ascultăm decât cântecul interior, care răsuna prea puternic pentru a mai putea auzi un altul.
În ultimul timp, am auzit atât de multe povești încât pot forma o carte a umbrelor. Cu atât de multe trăiri cerul s-a întunecat mai devreme şi noi am adormit în nori, înteţind negura din stele.
