Boku dake ga Inai machi: Oraşul fără mine

Dimineaţa se trezeşte odată cu oamenii. Cu toţii se înviorează cu gândul de a începe o nouă zi în acest univers. Astrele unei noi zi se dezmorţesc de greutatea destinelor umane, lăsând o nouă şansă morţii de a acţiona. 

Eu mă trezesc şi văd o altă dimineață amorţită, împreună cu zăpada abia curăţată de vraja nopţii. Se întâmplă să văd lucruri ce-mi amplifică foamea de mister şi lumini difuze. Mă uit tacit la o clădire nouă, ce se îmbină perfect cu linia cerului ce cuprinde spaţiul dintre acestea. Văd, de asemena, luminile dimineţii şi le aud totodată glasul stins ce murmură mahmur pe străzile lui Brâncoveanu. 

Fiinţele umane sunt aceleaşi întotdeauna dimineața! Ei îşi beau cafelele preparate cu grabă, mănâncă puţin, apoi se îndreaptă grăbit spre poziţiile în care societatea îi angrenează. Eu... 

Eu sunt exact la fel ca ei, îmi iau cafeaua cu mine într-un termos negru şi mă las condus de linia acestei zi. Cu toate acestea, simt şi inexplicabilul din puritatea dimineţii precedente, ascuns în cea actuală. Cobor din autobuzul murdar şi întâmpin realitatea altora intr-un oraş care nu mai este al meu 

RECENZIE-UN PĂMÂNT NOU

    Cartea ce urmează a fi recenzată se intitulează „Un pământ nou” şi este scrisă de autorul Eckhart Tolle.  Această lectură se prezintă precum una favorabilă pentru umanitate, mai cu seamă, pentru cunoaşterea profundă a umanităţii prezente în indivizi.

Autorul acestei impresionante cărţi s-a născut în anul 1948, în Germania. Este cunoscut pentru cele mai bine vândute cărţi ale sale, anume „Puterea prezentului” şi cea pe care am ales-o eu însumi pentru această recenzie.  Lectura oferită de paginile acestei cărţi a fost publicată în anul 2005, şi  este de natură psihosociologică, datorită faptului că tratează problema ego-ului şi descoperirea unei noi dimensiuni a fiinţelor umane în diferite circumstanţe trăite zilnic de acestea.  Stările sufleteşti şi experienţele adânci resimţite puternic de către persoanele posesoare de ego-uri sunt descrise şi analizate  în această carte cu minuţiozitate, prezentând diferite situaţii în care indivizii au momente de iluminare a conştiinţei. 

Structura cărţii prezentate se pliază pe gusturile cititorului şi curge odată cu avansarea în capitole. Sunt prezente la început şi subcapitolele ce au rol introductiv în acţiunea poveştii, în care sunt relatate iniţial detalii ce privesc originile individului, respectiv apariţia şi dezvoltarea spirituală a acestuia în  cadrul sistemului social. Scopul primordial al lecturii este nelipsit din introducere, punând în temă fiecare cititor doritor de a-şi cultiva dorinţa pentru cunoaşterea conştiinţei proprii.  

   Universul pus la dispoziţie în această lucrare susţine şi încurajează condiţia actuală a indivizilor, însă cu mici diferenţieri în ceea ce priveşte viziunea acestora asupra realităţii înconjurătoare.  Ideile transmise de autor prin intermediul acestei cărţi îngăduie cititorului să găsească propriile căi de a descoperi adevărata sa fiinţă.

„Cuvântul eu poate fi expresia celei mai mari erori sau a celui mai profund adevăr, în funcţie de modul în care este folosit”.  Învăţăturile spirituale ce reies din această frază conduc spre natura umană şi modul în care indivizii îşi privesc propria existenţă. În momentul în care persoanele percep acest concept de „eu” precum un lucru provenit din exteriorul fiinţei proprii, atunci perspectivele acestora se pot diferenţia considerabil de sensul susţinut de Eckhart Tolle în această carte.   

Rangul, poziţia profesională, statusul, bunurile materiale şi multe alte obiecte exterioare pot crea disfuncţii în interiorizarea benefică a lucrurilor, unde individul să-şi poată regăsi adevărata fiinţă.

    Această operă ce abordează teme ce ţin de psihologia omului în raport cu celelate persoane, se centrează în special pe aflarea adevăratei esenţe a individului, şi pe descoperirea diferitelor faţete ale ego-ului prezent în pshihicul fiecărei fiinţe umane. 

Cu toate că autorul abordează în principal problematica egoismului şi orgoliului uman, acţiunea cărţii încadrează un număr variat de teme, precum: statusurile şi rolurile unei persoane, stările emoţionale ale individului, contribuţia mass-mediei în dezvoltarea sinelui. 

„Nu căutaţi fericirea. Dacă o căutaţi, n-o veţi găsi, deorece căutarea reprezintă antiteza fericirii.  Fericirea se furişează mereu, dar eliberarea de nefericire poate fi dobândită acum, înfruntând ceea ce este, în loc să ţeseţi poveşti în jurul realităţii” . Inteligenţa din spatele acestor rânduri se observă prin intermediul simplităţii prin care este transmisă.  Narativitatea cursivă, încărcătura emoţională a unor cuvinte transpuse cu atâta lejeritate într-o operă de acest gen mă determină să cosider aceste învăţături în activităţile pe care le săvârşesc în fiecare zi.

     

Tabloul XII: "Imposibil de oprit"

  Sinele fals este de neoprit în situaţii de criză, unde ar fi indicat să se consume. Încărcătura generată de emoţii umple cu vârf culmile acestui demon ce nu ne lasă să ne păstrăm conştiinţa activă. Ca prin aspect, intervine emoţia neînţelegerii constante: "De ce se întâmplă acest lucru, nu am greşit cu absolut nimic", apoi apare lamentarea totală: "Cum îndrăzneşte să îmi pună la îndoială percepţia?" al treilea pas culminând în solicitarea dreptăţii: "Nu este aşa cum spui tu, nu ai dreptate" 
  Fiecare parte a corpului uman deţine o încărcătură perceptivă, fie la nivelul simţurilor, fie psihic. Un arbore neînflorit şi statornic este contorsionat de opinia unei fiinţe ce metamorfozează forma, aspectul, mirosul după asocierile pe care le primeşte în legătură cu acel copac: "Uită-te la el ce scoarţă ascuţită are, îmi aminteşte de momentul în care m-am înţepat în spinii aceia!" 
  O serie de concepte rezultate şi saturate de tatonări ale ego-ului sunt prezente în foarte multe chenare diferite ale vieţii. 
Războiul. Este o acţiune specifică incompatibilităţii dintre două forme de îsuşiri false ale sufletelor. Beneficiile sunt folosite drept premise: "Dacă voi acapara acel teritoriu, reputaţia îmi va creşte în ochii CELORLALŢI, şi voi căpăta bunuri" 
Teritoriul, bunurile şi reputaţia sunt concepte de sine stătătoare, ce doar există, nimic altceva! Ele sunt convertite în celule de care percepţie umană tinde să se ataşeze şi pe care le doresc interiorizate. 
Existenţa opiniilor, atitudinilor şi comportamentelor faţă de simple jucării ale realităţii declanşează în fiinţe cultul posesiei: "Este al meu, îmi aparţine şi voi lupta pentru el indiferent de suferinţele celorlalţi"