Să spunem că am evoluat sau am fost creaţi într-un loc verde, plin de arbori şi ploi calde de primăvară. Am fost puşi să ne testăm capacitatea de a rămâne în natură, fără a crea noi modalităţi de convieţuire.
Până la un moment dat, totul funcţiona propice şi tot omul era fericit de posibilităţile oferite de mamă.
Asta până când un copil a început să îşi dorească mai mult decât prezentul, şi a început să strige şi să construiască în minte milioane de clădiri de sticlă.
Oamenii, firi adaptabile, i-au ascultat atenţi glasul micuţului copil-Pământ şi au început să gândească peste ei. Au pornit grăbiţi pe un drum rece şi industrial, arzând etapele ce abia urmau în viaţa lor. S-au cunoscut repede între ei, şi-au format prietenii vremelnice şi curând au înfăptuit imposibilul.
Prin forţele proprii, umane până la Dumnezeu, au învins o eră a tradiţiei şi a conservării prin implementarea unor noi sisteme sociale, anume capitalist e. Eliminând spiritul de acasă, trebuia să existe o suplimentare a acestuia şi încă una pe măsură.
Fiinţele înzestrate cu raţiune obiectivă eficace au stat decenii, veacuri sau milioane de ani să reflecteze şi...Într-un final au găsit leacul vindecării de tradiţie. Mecanicul! Industria! Fabrica! O nouă lumină a călcat în casa noii ordini.
