Atunci când se iveşte o problemă, care pare imposibil de rezolvat şi nu vezi nicio soluţie pentru a o rezolva, ieşi în faţă şi spune-o!
Da, ştiu, e greu să gestionezi fiecare aspect al vieţii, iar organizarea sună a utopie. Ei bine, poate este într-adevăr dificil să găseşti rezolvări pentru labiriturile minţii omeneşti. Este total în regulă să fie imperfect!
Acceptă acel motoraş stricat şi încearcă să vizualizezi alternative de funcţionare, fără a te gândi la întreaga maşinărie. Deocamdată ceea ce este nefuncţional este un singur motoraş, nu întregul sistem. Aşadar, încercăm să vedem limpede acţiunile ce ar putea duce la buna funcţionare a componentei în cauză. Evităm generalitatea întregii cauze, şi focusăm întreaga atenţie şi creativitate către particularitatea acesteia. De exemplu, motoraşul s-a stricat pentru că este vechi, şi trebuie înlocuit ca acesta să trăiască benefic, îndeplinându-şi rolul propriu.
Strigă cât poţi tu de tare: " Am greşit!"
Prezintă ceea ce crezi că s-a întâmplat incorect, recunoaşte-ţi neatenţia şi lucrează ceea ce ar trebui lucrat.
Studiind înverşunat pentru obţinerea bogăţiei este exemplul clasic. Ne concentrăm pe imaginea psihică, iar cea prezentă în faţa ţi se scurge printre degete.
Astăzi mi s-a oferit privilegiul de a fi părtaş la o experienţă nemaipomenit de umană şi plină de toxine infectate de ego-ul cras al persoanelor.
S-a întâmplat şi e foarte bine pentru noi şi pentru toată lumea în acest fel, deoarece s-au concretizat anumite ascunzişuri bine cosmetizate.
Aşadar, întreg calvarul s-a declanşat într-atât de rapid încât, personal, abia puteam ţine pasul cu absurditatea reprodusă de aceste fiinţe umane. Acuzaţie, cuvântul cheie adus la înaintare de către un om speriat şi îngrijorat, ca nu cumva cineva să îi descopere adevărata fiinţă.
Respectivul, domnul Z. avea foarte multe acuzaţii de aruncat în stânga şi-n dreapta, însă nici cel mai mic strop de vină. Acesta, deja aflându-se în vălul de energie toxică, decide să aleagă modalitatea excelentă să abordeze o contradicţie. Cum altfel decât scormonind în memorie, pentru a învinovăţi şi discrimina interlocutorul. Cum? Păi foarte simplu! Ne luăm copilul, nevasta, tatăl din provincie, şi ieşim la atac cu toţii ca să fim noi victorioşi în această luptă a orgoliilor.
Admit, eu şi sora mea am greşit pentru că ne-am lăsat purtaţi de blestemul uman din aer. Au reuşit să ne atragă în situaţia de a ne creşte pulsul înzecit, astfel contribuind şi noi la tensiunea acestei discuţii inutile.
Ei au afirmat sus şi clar că au fost drepţi! Adevăraţi dascăli ai moralităţii pot spune. Spun că ne-au respectat tot timpul şi că au fost atât de transparenţi în această relaţie.
Ei bine, da! Transparenţi au fost şi aici este întreaga infecţie. În momentul incipient al şederii noastre în apartamentul dânşilor a existat încredere reciprocă, bifat. Atunci când am stabilit data plăţilor, bifat. La fiecare vizită, bifat. Ei bine, dacă transparenţa asta a existat, nu înseamnă că fricile şi neîncrederea mascată nu au fost vizibile, domnule. Aş putea afirma că le-am văzut încă din prima zi, şi încă proeminent.
Privirea aţintită, teatralizarea stării relaxate, atitudinea ostilă faţă de ajutorul propriei soţii ş.a.m.d
Drept încheiere aş vrea să vă salut de aici, şi să vă las o întrebare inofensivă, pentru reflexie. Dacă vă este frică, de ce vă ascundeţi după cuvinte fără noimă?
