Salut Daniel la 18 ani. Cum esti?
Eu bine, stau la masa si iti scriu un mesaj important pe care e nevoie sa ti-l transmit acum. Este un privilegiu să poţi evolua, să te priveşti în faţă ca să poţi simţi palpabil schimbarea din viaţa ta. Nu este chiar nevoie să mă plâng de acum. Totusi, semnele sunt acolo şi corpul meu tânăr îmi arată că unele lucruri nu-s la locul lor sau se schimbă. În orice caz, nu de asta îţi scriu.
În primul rând, ia-o uşor. În general, ar trebui s-o iei mai uşor pentru că atragi momente grele. Nu, ştiu că nu faci tu nimic. Ele se întâmplă dar tu le consumi. Opreşte-te! Abia eşti major şi ai înţeles faptul că viaţa poate fi foarte grea şi întunecată. Asta nu-i vina ta sau neapărat a celor din jur ci a...nu ştiu nici acum să-ţi spun a cui. Chestia e că nu contează. Nu te defineşte şi nu te consuma pentru lucruri care nu-s din cauza ta şi nu le-ai dorit tu.
Ai avut ghinion să înveţi o lecţie mai devreme, însă depinde de tine dacă vrei să-l consideri ghinion sau lecţie învăţată. Acum crezi că-i ghinion, sigur. Consumi fiecare dramă, nici nu-i nevoie să se-ntâmple ceva cu tine direct. Un film, o vorbă aiurea sau o ceartă mică, totul este BOOM. Scenarii interioare: crime, sânge, omoruri, fanstasme suprarealiste.
Acum eşti mai aşezat. Ştii mai bine ce vrei. Ai trecut prin experienţe...nici nu-ţi poţi imagina! Eşti independent şi locuieşti departe de trecut, de tot ce ştiai înainte. Asta înseamnă evoluţie. Acum mă trezesc devreme, beau o cafea şi încerc să fac ceva util cu timpul meu. Şi asta fac. De exemplu, acum îţi scriu ţie.
M-am pierdut pe drum şi uneori nu am idee ce voi face în viitor. Sunt conştient că lucrurile se aşază şi nu poţi controla un destin dacă îţi e dat. Trebuie să înveţi constant câte ceva. În ultima vreme am primit pumn după pumn şi acum îmi revin. Sincer sunt chiar invidios pe simplitatea din viaţa ta de atunci, când cele mai importante lucruri erau liceul şi prietena ta, prietenii şi familia. Vreau să spun că altceva nu se întâmpla şi nu erai singur, nu ştiai cum e să fii cu adevărat singur pentru că erai mereu înconjurat de oameni. Erai tu cel special.
Acum ştii cum e să fii singur, ce înseamnă o tristeţe profundă şi cum să faci faţă, să te scuturi şi să te ridici victorios. Nu e un joc sau o glumă, nu-i confortabil şi doare. Însă atunci când eşti pregătit, poţi înfrunta orice! Ai avut o saptamana care a părut cât o lună. Tu, cel de la 18 ani eşti în siguranţă acasă şi nu simţi nicio teamă legată de viitor. Pur şi simplu e în mintea ta dar nu e o frică, ci doar un gând depărtat. Viaţa mai are multe de oferit şi acum sunt pregătit s-o înşfac.
Nu fi speriat. Totul va fi bine, va mai fi şi rău. Vei avea mereu de crescut după fiecare julitură, oricât de mult sânge ar curge.
Final 1.
