Mă simt strâmtorat acum şi totdeauna...
Nu mă văd pe mine, ci sunt alţii
Ce vor să treacă sinele meu
Întru virtutea propriilor lor fapte.
Nu puteam să văd cerul, îmi era atât de teamă
Să ridic ochii pentru a-l privi părea atât de greu
Privesc astăzi parcă păcătos înspre acesta
Mă uit şi mă-ntreb: unde mă aflu acum?
Privirile înconjoară pajiştea pietrificată
Mă uit şi-i văd pe ei sub cerul de care-mi era teamă
Aş striga de durere dar vocea mea nu urlă
Mă reîntorc în tăcere, singur, să ascult.
