Work work work

Uneori e suficient sa spui un singur lucru pentru a declansa mai multe actiuni nefavorabile, care iti starnesc nervii si emotii puternice de teama, confuzie si neliniste. Ca un lant care nu se sfarseste din cauza unui fulg cazut in viata ta. Toate astea se intampla si nu le poti opri decat daca cantaresti fiecare cuvant inainte sa-l spui mai departe. Si iti dai seama ca e gresit, ca vrei sa repari si ai o idee cum dar esti speriat sa actionezi, stiind cum a fost datile trecute cand ai facut-o si nu a iesit chiar asa cum doreai. Niciodata nu va fi cum iti imaginezi ca e ideal. Poti sa ulri si sa pleci sau rezisti pentru a vedea in viitor ce ai invatat si la ce a ajutat cu adevarat. 
Ai dori sa traiesti si sa te aventurezi si totusi esti prins intr-un apartament modern, stand pe un scaun deja familiar in care te afunzi pe zi ce trece. Si te doare asta cand stai seara sa reflectezi asupra celor intamplate.
Inveti probabil in timp sa ignori lucrurile atat de mici care te fac sa crezi ca sunt totul. In univers totul fiind prea mare pentru ca tu sa-ti faci griji despre lucruri prea marunte. Asta ar fi un gand linistitor care sa iti ofere pace intr-o zi atipica de munca. 
Si imaginea cu tine chiulind si plecand acasa pare ca te unge pe suflet, apoi responsabilitatea isi face loc in mintea ta si nu te lasa sa evadezi, sa te lasi prada instinctului. 
Poate intr-un final am devenit adult. 

Empatie

Modul de a fi al cuiva este un cumul de experiente si trairi, atat interioare cat si exterioare, pe care le parcurge in timpul vietii. Eu, despre mine fiind vorba aici, sunt exact asa. O adunatura mare de experiente petrecute cu anumiti oameni, cu emotii si sentimente mai mult sau mai putin benefice pentru mine ca om. Sa zicem ca ce am trait in ultimul timp m-a modelat destul de puternic si acum stau in fata ta cu lectiile primite pana acum de la viata in general. 

Putem considera viata asa cum o traim noi si asadar, asa cum ne formeaza pe noi in timp? Daca am o perioada nu prea fericita in viata, in care ma simt singur sau nu reusesc sa-mi gasesc drumul din punct de vedere profesional, inseamna ca intreaga mea existenta se rezuma la o acumulare de experiente intr-un timp dat? Ei bine, constientizam cu bucurie ca nu, nu suntem doar ceea ce devenim in timp pe baza experientei de viata. 

   Sa ne gandim si la ceilalti. Nu suntem singuri pe lume. 

Cred ca de foarte multe ori uitam sa ne amintim de cei din jurul nostru care patesc in mare parte ceea ce ni se intampla si noua. Cum anume? Ei bine, sa ne gandim ca avem o zi foarte incarcata, grea si care apasa foarte tare pe umerii nostri. Ne simtit impovarati de fiecare eveniment de care ne lovim si tot ce ne-am dori ar fi sa ne trantim relaxati intr-un pat pufos. Acest lucru este la ordinea zilei si se poate intampla oricarui adult trecut de o anumita varsta, sa spunem 25 de ani. Ma exclud din ecuatie ca sunt mai mic. Desi... 

Asadar, daca reusim sa ne diferentiem de mintea care ne oboseste cu miile de reactii asupra a orice, vom realiza ca cel de langa noi trece prin acelasi lucru, dar doar cu o alta perspectiva. 

Este ceea ce numim partea noastra sociala, lumea societatii in care trebuie sa ne adaptam la un moment dat in viata. Iar daca putem constientiza faptul ca omul de langa noi sufera, iubeste si se simte si el singur uneori, cred ca putem reusi sa avem o parere mai buna despre  viata care nu e intotdeauna ce pare a fi in mintea noastra. 

Empatia este cuvantul care ne salveaza si ne face sa fim mai buni. Egoul nu are multe sanse in fata acestui adversar. :D