Uneori e suficient sa spui un singur lucru pentru a declansa mai multe actiuni nefavorabile, care iti starnesc nervii si emotii puternice de teama, confuzie si neliniste. Ca un lant care nu se sfarseste din cauza unui fulg cazut in viata ta. Toate astea se intampla si nu le poti opri decat daca cantaresti fiecare cuvant inainte sa-l spui mai departe. Si iti dai seama ca e gresit, ca vrei sa repari si ai o idee cum dar esti speriat sa actionezi, stiind cum a fost datile trecute cand ai facut-o si nu a iesit chiar asa cum doreai. Niciodata nu va fi cum iti imaginezi ca e ideal. Poti sa ulri si sa pleci sau rezisti pentru a vedea in viitor ce ai invatat si la ce a ajutat cu adevarat.
Ai dori sa traiesti si sa te aventurezi si totusi esti prins intr-un apartament modern, stand pe un scaun deja familiar in care te afunzi pe zi ce trece. Si te doare asta cand stai seara sa reflectezi asupra celor intamplate.
Inveti probabil in timp sa ignori lucrurile atat de mici care te fac sa crezi ca sunt totul. In univers totul fiind prea mare pentru ca tu sa-ti faci griji despre lucruri prea marunte. Asta ar fi un gand linistitor care sa iti ofere pace intr-o zi atipica de munca.
Si imaginea cu tine chiulind si plecand acasa pare ca te unge pe suflet, apoi responsabilitatea isi face loc in mintea ta si nu te lasa sa evadezi, sa te lasi prada instinctului.
Poate intr-un final am devenit adult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu