"Ţi-am promis ţie şi mă voi ţine de promisiune!" Aşa a spus şi m-a atenţionat cu un gest subtil din mână că nu va încălca cuvăntul.
Este aşa de curios, totul s-a întâmplat după ce i s-a reproşat amar şi răstit că nu are voie să facă ce tocmai făcuse.
Eu, abia intrând în cameră, doar am întrebat-o sincer ce a păţit şi de ce a făcut acel lucru care i-a produs iritaţia.
Ea, mi-a explicat blând cum de s-a întâmplat să aibă ochii roşii...
Un minut, două...
"Uite, îţi promit ţie pentru că tu eşti prezent aici pentru mine şi nimic altceva." Atât de simplu trebuie să fie!
Complicare, coerciţie şi ţipete pentru a crea reversul acţiunilor cuiva. O agitaţie şi o mascaradă industrială cântăreşte atât de puţin faţă de prezenţa castă pentru cineva, încât ai putea spune că cineva râde de tine.
Un lucru haios ce mi s-a întâmplat în această după-amiază a fost şi reacţia altei persoane, un pic mai bătrână (...)
A fost dragoste necondiţionată, căutată şi aşteptată de foarte mult timp.
Fiind atât de aşteptată, a venit mai energică şi pură ca niciodată!
M-a compleşit cum nu a făcut-o vreodată până acum, mai ales pentru că nu i-am oferit atât de multe şanse s-o facă. M-a îmbrăţişat şi m-a întrebat de studii şi cât de lung îmi voi lăsa părul...
Înstrăinarea din ultimii patru ani faţă de aceste două persoane pe care le-am întâlnit din nou în acastă zi, la prâns, a reuşit să mă facă să-mi dau seama cât de departe am ajuns pe acest drum.
Cineva vrea să mă întoarcă de pe acel drum îndepărtat! Acum...mă-ntreb dacă măcar mă mai zăresc eu.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu