Cum reuşim cu adevărat să cunoaştem un aspect al acestei existenţe precare...
La ce mă raportez atunci când am nevoie să învăţ o lecţie, înafara subiectivizării proprii. Ce lentile îmi pun şi prin pupilele cărei personalităţi postume privesc realitatea din jurul meu?
Aceste întrebări îmi par încă nişte subiecte greu de rumegat pentru societatea materială şi observ cum indivizii tind să se prefacă în vrăjitori când vine vorba de acest lucru. Cu toţii dispar ca prin farmec sub mantia ignoranţei şi a negării.
Am învăţat de curând despre etapele şi condiţiile pe care trebuie să le respect pentru îndeplinirea unei evoluţii certe.
Prima se referă la stabilirea temei concrete pe care o aleg şi în care îmi adaug propriul spirit pentru a mi-o putea asuma direct. A doua etapă este reprezentată de incertitudine. Este necesar să mă întreb cât mai des dacă ceea ce spun este raţional şi drept să se îndeplinească. Iar ce-a de-a treia componentă a sfintei Treimi Cognitive îşi are rădăcinile înfipte în pământul contextualizării. Este ideal să trasăm liniile de desfăşurare a ideii pentru a ne face munca cât mai logică. Detaliile legate de locaţie, vremuri, persoane, autori, politici etc, formează cadrul prielnic pentru clarificarea şi înţelegerea conceptului sau ideii studiate.
Mă duc până în pânzele cele mai albe ale celui mai dificil drum şi descopăr o lume în care realitatea se construieşte din cărţi iar societatea se reinventează prin oameni citiţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu