Preclasicul reprezintă momentul exponent în care s-a întâmplat filosofia. Atunci se încarnează gândurile, aspiraţiile, suferinţele, nevoile, puterile şi dorinţele omului obişnuit. Prin teatru sau poezie, oamenii erau capabili să îşi reverse energiile către fiecare aspect ce îi solicitau. Compunând dialoguri diverse despre situaţiile comunităţii de la momentul respectiv, se înfiripa creaţia. Din orice lucru mărunt, era posibilă o bucată de artă. Nu trebuia decât să priveşti foarte atent asupra oamenilor din jur şi să le observi comportamentele în diferite conjuncturi.
Omul este lup pentru om. Această sintaxă este cât se poate de validă pentru vremurile noastre, cu toate că a fost materializată în anii 200 î.Hr. Omul este sacralitatea omului. Din nou, o afirmaţie mulată aproape perfect pe conţinutul actual al societăţii în care trăim. Cum de este posibil ca un concept imaginat acum mult timp să fie potrivit chiar şi după scurgerea milioanelor de ani de atunci?
Dacă este adevărat că autorii acestor zicale transcedente şi-au creat arta conform personalităţilor vremurilor, nu poate însemna decât că nimic nu s-a modificat cu adevărat în cultura Omului. Rezultă că fiecare război purtat cu sânge rece de către gladiatori s-a înfăptuit din cauza respingerii umane, şi nu pentru teritoriu sau averi. Mai mult, poate că se caută doar pretexte pentru a dezlănţui ura spumoasă ce zace în sufletul gol al pătimaşilor.
Cum am menţionat şi mai sus, omul este de asemenea sacru pentru un al om. Acest lucru este cert. Gândeşte-te puţin la acest lucru. Cum ajungi în esenţa unei persoane cu adevărat, fără să te pierzi în caznele falsităţii acestuia? Şi chiar dacă ajungi, să zicem prin jertfa propriei tale vieţi, cum îţi dai seama că ai găsit ceea ce căutai ulterior?
Oricum am întoarce această paradigmă umană, nu cred că putem găsi o propoziţie universală care să clasifice fiecare viaţă în parte. Nu putem lucra decât minimalist în această situaţie şi să ghicim atitudinile acelui corp ce găzduieşte viaţa. Apoi, după ce ne obişnuim puţin cu mirajul acelei prietenii, ne declarăm cunoscători ai unui comportament de moment care poate fluctua la secundă.
Prietenia dintre două fiinţe este un labirint stufos, în care te pierzi cu siguranţă şi în care poţi fi electrocutat în fiecare moment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu