Au mai rămas 5 zile până când viaţa se va sfârşi, iar copiii vor deveni dinţoşi şi vor muşca din timp, aşa cum muşti dintr-o bucată de carne suculentă, în sânge, servită într-o după-amiază împreună cu familia. Heh, familia. Grupul acela de oameni ce au făcut tot posibilul să rămâi conectat la viaţa ta din timpul liceului...
Liceul a fost ceva frumos în esenţă, dezagreabil şi grobian în realitate. A fost acumularea aceea de timp şi momente janante, supărătoare, dezamăgitoare, care au creat ceea ce se află în prezent. Copii cu dinţi.
Trebuie permisă afirmarea obiectivă în acest caz, este vorba de întreaga mulţime de adolescenţi ce termină ciclul liceal în acest an, în anul 2016. Trebuie permisă deoarece există luciditate în rândul acestor adolescenţi maltrataţi şi terifiaţi de modul de funcţionare a sistemului prezent în ţară.
Nu există vină în această ecuaţie, există acumulare de timp. Este o obişnuinţă canceroasă să se caute vinovaţii, să se condamne la ghilotină anumite personalităti pentru luarea acestor decizii. Aceste decizii au fost luate în timp, într-un anumit timp unde nimeni nu a obicetat şi nimeni nu s-a opus. Urma aceea de praf s-a acumulat, s-a strâns şi a creat un sistem atât de prăfuit încât nici nu-i poţi vedea originile...
2012-2016. Anii aceştia au fost extrem de lungi datorită sălbăticiei şi imoralităţii colegilor, dar mai important, din cauza imoralităţii profesorilor. Oamenii care au trecut la rândul lor prin liceu, un liceu mult mai organizat şi mai strict, plin de cultul personalităţii. Acei oameni ce au acumulat şi ei destul praf încât să ofere şi celorlalţi, au reuşit să îmbibe şi să încuie mintea tinerilor cu tot felul de aberaţii nefolositoare, de lecţii de viaţă trăite de dânşii, de materie absolut inutilă pentru viaţă următoare, de care acei copii fără dinţi aveau într-adevăr nevoie.
În decursul celor 4 ani de tortură psihică şi poate şi fizică, victimele sistemului de educaţie au reuşit totuşi să iasă la suprafaţă. Suprafaţa ce acoperea informaţiile în cantităţi industriale, ascundea un univers frumos, plin de învăţături reale pentru copiii aceia ştirbi şi nevoiaşi. În patru ani poţi aduna atât praf încât îl poţi cuprinde cu o singură mână...Cantitatea adunată este mai mult decât sufiecientă pentru adolescenţii ce termină această viaţă. Acest lucru nu l-au înţeles ei niciodată, deşi era la mintea cocoşului. Au încercat să ne transmită atât de multe lucruri "importante" şi "folositoare" încât au uitat însemnătatea acelor cuvinte, si au transmis ceea ce credeau ei că este important (...) Praful a fost risipit, o mare cantitate de praf s-a spulberat prin faţa acelor bieţi tineri ce aveau nevoie doar de atât cât puteau cuprinde cu o singură mână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu