Tabloul XI /Scena I: "Un altul"

Unii dintre noi ar trebui să rămână întotdeauna inexistenţi! Asta este pentru binele tutror, nu doar pentru cel al câtorva persoane... 
Dacă anumite persoane nu s-ar naşte pentru a fi inexistente pentru toţi ceilalţi, asta ar însemna calamitate şi genocid constant, deoarece o putere imensă ar fi eliberată din sufletele pline de ură ale acestora. Şi toate acestea s-ar revărsa asupra celor vii. 
Să luăm un exemplu clasic. O fată este născută într-o familie cu o situaţie neutră din punct de vedere material, modul de trai asigurând stricutul necesar fetei pentru a se hrăni şi studia. Şcoala primară este confuză pentru tânăra studentă, aşa că cei trei ani se scurg rapid pe lângă mintea ei înceţoşată. Urmează alţi patru ani de studiu în care studenta merge la liceu entuziasmată şi plină de carismă datorită noului coleciv în care se va integra. Prima zi de liceu începe îndată cu ploaia mohorâtă de toamnă ce se revarsă asupra clădirii imense, incoloră...
Mei se pregăteşte intens pentru a face impresie bună noilor colegi, şi profesorilor noi pe care îi va întâlni cât de curând. Ajunsă în curtea institutului educaţional, aceasta observă foarte mulţi copii exuberanţi şi voioşi, toţi strânşi în grupuri mici, vorbind şi râzând de mama focului. Neştiind ce reacţie să aibă la acest lucru, Mei îşi face curaj şi intră timidă în curtea plină de oameni vorbăreţi şi gălăgioşi, zâmbind necontenit pentru a atrage măcar o persoană doritoare să-i fie prietenă. Ei bine...acest lucru nu se întâmplă şi entuziasmul tinerei liceene se stinge încet. 
Ajunşi în clasă, toţi juniorii vor trebui să se întâlnească cu noua lor profesoară/profesor pentru a face, în primul rând, cunoştinţă. O uşă se aude deschizându-se lent, iar pe aceasta îşi face apariţia o doamnă în vârstă, având un geamantan greoi în mână şi o privire înţepătoare ce-i intitmida pe juniorii abia sosiţi la liceu. Pe un ton stins şi gros aceasta rosteşte următoarele cuvinte: "Eu vă voi îndruma în această călătorie pe parcursul celor patru ani de studenţie liceală, în care vom învăţa ce înseamnă norme stricte şi un comportament disciplinat în cadrul unui grup bine stabilit" 
Trăind toate aceste lucruri noi, Mei devine emoţionată şi îşi lasă lacrimile să curgă în faţa tuturor colegilor ei, dar şi a profesoarei. Reuşind să îşi şteargă repede lacrimile şi să îşi dizolve emoţiile, aceasta trece cu bine peste evenimentul constrângător şi priveşte în continuare către clasă şi către colegii nepăsători şi reci.