Simt acea energie cum îmi curge în întreg corpul, cu o intensitate incredibilă care nu mă lasă să fiu tăcut. Dacă instinctul îmi ajunge în creier, iar acesta receptează acei stimuli, trebuie să apară neapărat şi manifestarea exterioară.
Este o traumă psihică? O boală? Sunt eu greşit în societate?
Sunt un copil cu sindromul Tourette. Mă numesc Connor! Am o familie şi nu mă pot abţine din a-mi lovi tatăl de nenumărate ori, pentru că...aşa se simte în întreg corpul meu, că vreau să-mi lovesc tatăl!
În zilele de duminică, mergem împreună la bunici. Îmi iubesc bunica şi o îmbrăţişez tot timpul atunci când ajung acolo. Apoi...apar din nou acei senzori care primesc semnale din psihicul meu greşit.
Înjur foarte mult pe stradă şi în casă! Nu mă pot abţine, nu ştiu de ce o fac, dar trebuie! Mama plânge adesea atunci când mă aude. A spus că simte cum a pierdut o parte din mine!
Da! Recunosc că sunt anormal celorlalţi, şi probabil nu vreţi să vă întâlniţi cu mine pe stradă să-mi suportaţi sunetele şi cuvintele. Dar sunt constituit din aceleaşi componente precum ceilalţi! Nu e absolut nimic diferit la mine, doar modul în care mă exprim! Da, am o nevoie pe care n-o pot constrânge de unul singur, iar alte persoane nici atât. Însă, vreau să spun că mă consider inteligent! Sufăr foarte mult dacă încerc să mă abţin. Mă doare efectiv să ţin în frâu toate acele instincte. Dar până la urmă, gândiţi-vă puţin! Eu, spre deosebire de voi, nu găsesc anormal ceva ce este diferit, şi nu văd boală în anumiţi stimuli pe care trebuie să-i hrănesc! O să îmi trăiesc viaţa aşa cum sunt, iar dacă tourette îmi va dispărea vreodată, îmi voi aduce aminte şi voi zâmbi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu