Iubirea este durere! Ea te suprinde în cele mai neaşteptate momente, şi atunci când o face, îţi lasă spiritul să respire fiecare celulă a suferinţei.
Iubeşti atunci când eşti departe de persoana iubită, atât de departe că eşti nevoit să o aduci aproape aşa cum poţi. O încorporezi în acţiunile tale, o simţi în fiecare remuşcare pe care o ai. Nu este nevoie să te gândești la forma fizică sau la momentele pe care le-ai petrece cu ea. Tot ce poţi face este să o trăieşti prin propria ta viaţa...
Acest lucru pare frumos de scris, dar irealizabil. Şi este foarte adevărat, nu îl poţi întreprinde prin gândirea ta, ori prin dorinţă, ori prin durere. Calea realizabilă este stropul legăturii din ea în esenţa-ţi proprie.
Este utopic să încerci să zideşti în tine iubirea ce ţi-a fost dăruită de către altă persoană, şi este nebunesc să te gândești că viața ei este a ta. Dar, cu ultimul tău suflu, priveştei ochii în amintirea ta şi uită-te la iubirea ce v-o purtaţi unul celuilalt. Uită-te cum râdeţi împreună, cum agonizaţi împreună şi cum muriţi despărţiţi. Chiar atunci, vei realiza că ai reuşit să o iubeşti dincolo de existenţa ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu