Dacă te-aş întreba ce înseamnă pentru tine fericirea, mi-ai enumera stările interioare pozitive pe care le ai tu.
Eu aş fi curios să aflu despre entitatea prin care defineşti tu acest concept al fericirii. Umanul din persoanele vieţii a rămas încorporat adânc în sufletele oamenilor, însă adevăratele concepte ale vieţii şi-au pierdut umanitatea. Oare atunci când ne aflăm în compania oamenilor pe care îi iubim, suntem fericiţi? Sau ne gândim la ora în care ne vom trezi să ajungem la muncă?
Sentimentele sacre care ne-au consacrat ca fiind acele fiinţe emoţionale, raţionale şi superioare care deţin puterea pe această Planetă. Însă, mai suntem măcar rămăsiţele acelor suflete ideale?
La întrebarea 'Eşti fericit?' Eşti capabil să-mi răspunzi fără a te gândi? Poţi să excluzi raţionalitatea din fericirea ta?
Cred în fericire, dar nu în fericirea construită. Sistematizarea iubirii a devenit o iluzie a conştiinţei, prin care ne autoconvingem de însemnătatea sentimentelor proprii. Până şi în relaţiile pure ale fericirii a fost introdusă o robotizare în masă de care ne bucurăm cu toţii în această eră a digitalizării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu