În această zi am avut experienţe târzii, amorţite dar plăcute. Am evadat din confortul zilnic pentru a mă regăsi între mulţi oameni în care m-am pierdut pentru un moment. O plimbare prin Cişmigiul aglomerat, împreună cu anumiţi colegi de la facultate, s-a dovedit a fi o oportunitate propice pentru a conversa liber. Deşi neavând prea multe lucruri în comun, vorbind rar şi timid, am reuşit să înlesnim conversaţii confortabile. La un moment dat se instala o linişte mortuară, prin care tindeai să crezi că fiecare student intră într-un proces de meditaţie profund. La câteva minute, râsetele şi zgomotul uman reapărea instantaneu şi reuşeam să ne deindivizualizăm reciproc.
Un tur şi retur al parcului, opinii despre trupe consacrate precum System of a Down şi ţigările nelipsite ale lui Sergiu ce-mi făceau o poftă nestăvilită de tabac. În felul acesta a decurs o experienţă ce a reuşit să mă absoarbă din rutina din fiecare zi a acestei vieţi. În ciuda simplităţii faptelor trăite, eu am reuşit să transform cadrul acela analitic pe care îl abordam de cele mai multe ori, şi am interacţionat despre iluziile acestea ce ne constituie realitatea.
Cu toate că în materia cenuşie a fiecărui individ există conexiuni ce ar putea deveni capodopere ştiinţifice, oamenii nu au nevoie decât de naivitatea unei conversaţii deschise prin care să îşi consolideze mai târziu adevărate sesiuni de reflecţii. În cele din urmă, nu trebuie să ne focusăm în prim plan pe legăturile pe care le formăm cu viitorii noştri preteni, pentru a şti ce căutăm noi de la această viaţă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu