Mă gândesc tot mereu ce este această realitate pe care ne-o asumăm în fiecare zi, zilnic această schimbându-se, metamorfozându-se şi fluctuând constant în noi. Există oare remediu pentru aceste transformări continue sau oare este o caracteristică imprimată în biografia umanităţii?
Imaginând o situaţie, se întâmplă anumite fenomene la nivelul simţului interior. Totul începe cu asamblarea unei imagini mentale, constituirea acesteia într-un mod benefic pentru eu, şi trăirea ideală în interiorul imaginii create, deja devenite o realitate asumată.
Să spunem că eu îmi doresc să dispar din spaţiul urban şi să mă regăsesc într-un oraş provincial de munte, unde să mă pot relaxa tot restul eternităţii mele! Ce este de făcut în această situaţie problematică?
Ei bine, un lucru simplu de realizat pentru binefăcătorul nostru psihic: constituim imaginea ideală, ne creăm cadrul imaginativ şi zidim produsul final în realitatea materială.
Personal, mă regăsesc în foarte multe sentimente ce mă încearcă de zi cu zi. Unele dintre acestea sunt expresia propriilor mele proiecţii mentale, altele provin din trăiri pe care nu le recunosc. În fine, este cert că într-un corp uman exsită mii de construcţii ale creierului propriu, iar pe lângă acest lucru, se regăsesc rămăşiţe ale unor energii care provin din alte părţi. Fie de la persoanele iubite, fie de la inamicii egoului tău, acestea vor fi întotdeauna în interiorul umanităţii pentru a pulsa trăirile.
Oamenii îşi creează teorii din situaţii cotidiene, ca mai apoi, să le poată cuantifica în adevărate metodologii de a trăi în propria societate construită. Aşadar, trăim în ceea ce simţim, şi simţim ceea ce ne clădim drept realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu