De câte ori ai simţit că în trecut există acea căldură confortabilă, care te atrage şi nu vrea să-ţi mai dea drumul până ce prezentul te cere, iar viitorul te întreabă. Este acest concept de nostalgie şi melancolie după un moment pe care nu-l mai poţi recupera, deşi ţi-ai dori parcă să-l mai simţi.
Nu vorbesc doar de momentele fericite ale trecutului, ci de absolut orice secundă, de orice fel, care ţi-a oferit sentimente puternice. Fie că este vorba de o ceartă sau de primul sărut, acolo s-a întâmplat ceva nemaipomenit pentru tine care nu se va mai întoarce niciodată în exact aceaşi formă. Este consumat şi ireversibil! O dată îndeplinit, va rămâne fixat în posteritatea ta până ce vei ajunge să te întorci acasă şi să primeşti o nouă şansă de a te uita în propriul sine
Mă gândesc, de obicei, frecvent la acest moment al timpului, experimentat de fiecare persoană în parte, şi îmi pare că toată lumea plânge după trecut. Conştient sau nu, se pare că orice dialog sau conversaţie se întrepătrunde cu trecutul, îl absoarbe în memorie şi îl serveşte proaspăt interlocutorului prezent în situaţie.
Inefabil sau nu, trecutul există şi mănâncă fiecare experienţă în timp ce timpul se desfăşoară. Activităţile oamenilor curg lin si îi lasă să îşi retrăiască experienţele prin cuvintele date celorlalţi. Mai mult, poveştile despre ce s-a întâmplat par a fi necontestabil mai valoroase decât ceea ce se întâmplă. Cum ar fi să se trezească cineva în mijlocul unui discurs puternic despre moralitate şi să rămână în linişte, dându-şi seama că de fapt, ceea ce afirmă se bazează numai pe experienţele trecute prin filtrul gândirii, şi nu are absolut nicio legătură cu momentul prezent.
Momentele fericite sunt călduroase, desigur, însă sunt de asemenea mai uşor de acceptat şi de primit în lăcaşul propriu. Totuşi, oare cum influenţează un moment trecut negativ prezentul unui om neutru?
Ei bine, pentru mine este cert că are o încărcătură mai ridicată decât momentul trecut pozitiv. Şi asta pentru că se creează un amalgam de sentimente confuze ce determină egoul să trăiască din nou şi din nou acelaşi scenariu, cu mici modificări care să amelioreze starea de rău. Gândeşte-te puţin. De câte ori ai reconsiderat întamplările trecute negative şi cât de mult le-ai modificat în aşa fel încât să pară corecte? Eu unul, de foarte multe ori!
Procesul este simplu, nu-i complicat deloc! Începi prin a sta conectat la partea negativă şi reflectezi asupra-i până ce îţi creezi anumite conexiuni cu egoul: "Normal că şi eu i-am vorbit urât, dacă el s-a luat de Mine"
Apoi, începe partea interesantă în care modifici complet greşeala trecută şi îţi atribui toată dreptatea: "Cum să nu mă enervez dacă mă contrazice, când e clar că eu Aveam dreptate!" Totul culminând cu o stare comodă şi cu un eu îngrăşat până la refuz.
Într-un final, găsesc mereu aceeaşi concluzie acestui fenomen. Există o căldură arzătoare în momentele trecute, ce ne atrage către ea întotdeauna pentru se răci prin prezentul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu